Organizarea jucăriilor poate fi… o joacă
Este evident că mi-a plăcut organizarea cam dintotdeauna, de vreme ce am ajuns să mă specializez în asta, dar de când sunt mamă o privesc cu alți ochi. Tot ce am gândit și făcut până într-un anumit punct a fost rezultatul minții mele de adult care avea doar responsabilitatea propriei persoane și a propriului spațiu. Dar atunci când adaugi un partener de viață și cel puțin un copil, ecuația se schimbă. Iar când organizarea trebuie adaptată și adoptată de la mic la mare, sunt și mai multe necunoscute de rezolvat.
Dar să lăsăm referințele matematice și să ne întoarcem la cele ludice, căci vreau să privim organizarea prin ochii noștri de copii și să acționăm cu mintea copiilor noștri, pentru că ea doar astfel va fi eficientă, ușor de înțeles și de urmat.
Organizarea jucăriilor se învață prin joacă
Pentru a intra în firesc, organizarea jucăriilor trebuie prezentată într-o manieră simplă și creativă. Primele repere pe care și le ia în viață un copil sunt legate de culoare, formă, dimensiune, textură. Iată câteva jocuri cu care putem începe:
- „Pune toate jucăriile verzi împreună.”
- „Cuburile stau în cutia aceea.”
- „Așază mașinile de la mic la mare.”
- „Jucăriile de pluș stau în cutia maro.”
Eu am făcut toate aceste jocuri cu fiul meu, Alexandru, dinainte să împlinească un an. A mers foarte bine cu cuburile de construit cu care nu doar că putea realiza forme, dar le punea și în funcție de înălțime, apoi le selecta și după culoare.
Și jocurile pot continua pe măsură ce omul mic se face mai mare și mai mare și mai mare...
- „Primul care duce toate creioanele la loc câștigă!”
- „Hai să vedem în câte minute reușești să strângi toate jucăriile. Am un premiu surpriză pentru tine la finalul cursei contracronometru.”
- „Vreau să ne întrecem în pusul cărților la loc în funcție de genul lor. Tu trebuie să le găsești pe cele cu povești, eu pe cele despre știință.”
Mai puțin chiar înseamnă mai mult. Mai mult timp dedicat unei activități
Copilului trebuie să îi dăm un număr limitat de variante pentru a putea să deprindă organizarea jucăriilor într-o manieră cât mai firească. Orice părinte își dorește ca fiul sau fiica sa să se bucure de jucăriile și jocurile avute și să le folosească din plin. Adică să se concentreze pe o activitate intervale considerabile de timp, nu să abandoneze la câteva minute și să ceară să facă altceva.
Dacă nu strânge în repetate rânduri jocurile și jucăriile pe care le are, este un semn că sunt prea multe și că nu știe cum să acționeze. Ajută dacă alcătuim un plan săptămânal de activități, dar, mai ales, dacă noi, părinții, îi arătăm în permanență ce și cum să facă. Puterea exemplului dă roade de fiecare dată!
Reperele vizuale
O poză poate face cât o mie de cuvinte! Mai ales atunci când copilul nu știe să citească. Așa că utilizează imagini, desene sau forme pentru a-l ghida. Poți lipi o piesă de puzzle pe marginea raftului dedicat acestor jocuri, iar pe cutia pentru plușuri o fotografie cu o jucărie. Dacă elaborezi un plan pe zile, pune-l la vedere, pentru ca omul mic să aibă un punct de referință clar și fix.
Atât noi, cât și copiii, găsim mai ușor jocurile și jucăriile dacă le sortăm pe categorii și în funcție de tematică (educative, distractive etc. sau puzzle, LEGO, craft etc.).
Organizarea jucăriilor în spațiile comune casei
Jocurile și jucăriile au această trăsătură unică, „fac picioare” și ajung prin toată casa, în living, în bucătărie, în baie, în camera părinților... În cantități mai mici decât în cartierul lor general, care de regulă este dormitorul copilului/copiilor, dar tot ajung. Așa că acolo este esențial să stabilim zone foarte clare în care ele stau și sunt folosite. Controlul cantităților este esențial în aceste spații.
- „În camera părinților, cărțile tale stau în acest coș.”
- „În living, jucăriile stau în acest corp de mobilier când nu sunt folosite.”
- „În baie, jucăriile au sacul lor pe care îl lăsăm la scurs agățat de bateria de duș.”
Organizarea capătă mai mult sens și dacă zonele sunt împărțite și în funcție de activități (de exemplu: aici ne jucăm, aici învățăm, aici citim).
Să recapitulăm:
- Pentru a avea copii organizați, noi, părinții, trebuie să le fim un bun exemplu.
- Repetiția este mama învățăturii, așa că facem lucruri mici în mod constant, până ce ele intră în rutină.
- Obiectele pe care dorim să le folosească le lăsăm la îndemână, iar pentru a nu se plictisi, rotim jocurile și jucăriile conform unui plan de activități.
