Budinca de lapte: un desert clasic

Se presupune că termenul „budincă” își are originea în engleza veche, provenind din cuvântul „puduc” pentru „umflare”. Acesta descrie procesul pe parcursul căruia amidonul alimentar adăugat se umflă în lapte, în urma căruia se obține masa de budincă. Budinca de lapte are o consistență moale, gelatinoasă și vâscoasă, răcită însă și solidă. Budinca în starea sa de bază, mai degrabă lăptoasă, se potrivește cromatic cu combinațiile anumitor alimente, de exemplu, fructe. Budinca de lapte este foarte sățioasă.

Primele legende despre prepararea mâncărurilor cu budincă datează din anul 1300, când budinca a fost preparată prima dată fiartă în burtă de animale. Budinca este cunoscută ca mâncare dulce doar din 1550, când a fost preparată prima dată cu lapte și ouă. În spațiul cultural local, budinca a apărut abia în secolul al XVII-lea. Astăzi, budinca de lapte este populară aproape peste tot în lume ca fel principal și secundar, dar și precum gustare.

Budinca de lapte se servește adesea ca desert după mâncăruri consistente, însă și ca o gustare între două mese. Budinca de lapte poate fi consumată proaspăt fiartă sau și răcită. Dacă este răcită sau chiar congelată, devine mai solidă și gelatinoasă. Budinca de lapte este populară aproape în toate culturile și este combinată cu fructe, sosuri de fructe, precum și cu diverse condimente, de exemplu, scorțișoara. Nedeschisă, budinca de lapte rezistă de obicei o săptămână. După deschidere, se recomandă depozitarea la rece și consumarea acesteia în câteva zile.

Dacă budinca de lapte se consumă cu măsură, este o mâncare dulce relativ sănătoasă. Însă, la preparare, se va avea grijă neapărat la cantitatea de zahăr folosit. Budinca de lapte în sine conține o cantitate mare de proteine, precum și calciu. În primul rând, este importantă pentru creșterea masei musculare și sprijină sistemul imunitar, iar calciul este important pentru oase sănătoase.