Merișoarele: mai rezistente decât afinele
Merișoarele, cunoscute și ca merișoare americane, aparțin familiei Ericaceae, familia afinelor. Merișoarele se întâlnesc în zone cu arbuști, în păduri și zone mlăștinoase din zonele cu climă temperată și pot fi găsite predominant în Scandinavia și America de Nord. Mai sunt cunoscute și sub denumirea de „Cranberry”. Află mai multe despre gustul, proveniența și utilizarea acestor fructe.
Ce sunt merișoarele?
Merișoarele (Vaccinium macrocarpon) nord-americane aparțin genului afinelor (Vaccinium) și familiei Ericaceae. Pe lângă fructele de pădure nord-americane, există și exemplarele europene. Călinul (Viburnum opulus) și răchițele (Vaccinium oxycoccos) nu sunt adecvate ca înlocuitoare decât în cantitate limitată, deoarece sunt foarte acre. Merișoarele cu fructe mari sunt cunoscute și sub denumirea de afine roșii, dar sunt cunoscute în primul rând după denumirea englezească: Cranberry. Fructele sunt roșii sau vișinii și aproximativ de aceleași dimensiuni ca cireșele, varietățile cultivate sunt chiar și mai mari de atât. Gustul merișoarelor crude este aparte, de la ușor acru la amar, motiv pentru care sunt procesate pentru a fi utilizate în preparate și băuturi.
Proveniența și cultivarea merișoarelor
Află aici totul despre originea misterioaselor merișoare, dar și sfaturi pentru a le cultiva în propria grădină.
De unde provin merișoarele?
Merișoarele provin din America de Nord. În prezent, pot fi întâlnite în zone mlăștinoase din Germania, Olanda, SUA, Anglia și Asia. Denumirea lor în limba germană (Moosbeere) face referire la zonele de creștere ale merișoarelor. Preferă soluri umede, mlăștinoase. În Germania, mai sunt cunoscute și sub denumirea de Kranbeere, originară din germana de jos. Soiurile îndrăgite de merișoare sunt McFarlin, Searles sau Ben Lear.
Este posibil ca forma caracteristică a florilor să le fi amintit europenilor din America de geranium (crane’s-bill), rezultând astfel denumirea în engleză a merișoarelor, Cranberry.
Poți planta merișoare în grădină?
Arbuștii mereu verzi de merișoare se dezvoltă ideal în locații nisipoase până la mlăștinoase, în turbă bogată în humus și săracă în calcar. Plantei îi place să fie protejată de vânt și de umiditate. Respectă următoarele sfaturi pentru a-ți garanta reușita:
- Solul special pentru rododendron asigură pH-ul acid necesar.
- Odată ce planta și-a format rădăcinile, este foarte ușor de îngrijit, dar inițial are nevoie de multă apă.
- Se poate răspândi foarte rapid, motiv pentru care are nevoie de toaletare. Nu îți face griji legate de înălțime, acest tufiș nu crește decât până la o înălțime de 20 cm.
Când este sezonul merișoarelor?
Sezonul micilor merișoare ține din iulie până în septembrie. Apoi sunt culese, uscate sau procesate suplimentar și sunt distribuite în comerț, unde sunt disponibile pe tot parcursul anului, în funcție de modul de procesare. De obicei, merișoarele din grădină se pot cultiva în octombrie. Dacă nu ești sigur că este încă timpul pentru recoltare, verifică gradul de coacere și taie un fruct. Dacă este verde în interior, nu este copt încă. Așteaptă până când pulpa fructului este roșie.
Care este diferența dintre merișoare, cranberries și merișoarele de munte?
Merișoarele și cranberry sunt aceleași fructe. Însă acestea nu sunt identice cu merișoarele de munte (Vaccinium vitis-idaea), dar sunt înrudite, ambele aparțin aceluiași gen. Merișoarele de munte sunt mai mici, mai acrișoare și mai amare decât merișoarele americane, fiind cel mai des întâlnite în Scandinavia și Rusia.
Ce conțin merișoarele: calorii, vitamine și minerale
Merișoarele conțin multe vitamine și minerale. De exemplu, sunt bogate în:
- vitamina C
- vitamina A
- vitamina K
- sodiu, fosfor și zinc
De asemenea, au și efect antioxidant. Ajută la regenerarea celulară. Datorită efectului antioxidant, merișoarele se folosesc și pentru prevenirea infecțiilor de tract urinar.
Efectul merișoarelor: cât de sănătoase sunt aceste fructe de pădure?
Cu aproximativ 10 mg la 100 de grame, merișoarele conțin o cantitate de vitamina C mai mare decât merele. De asemenea, datorită conținutului ridicat de vitamina A, reprezintă un superaliment. Chiar și uscate, merișoarele sunt bogate în minerale. De asemenea, au efect diuretic și se spune că ameliorează infecțiile urinare. Flavonoidele conținute pot ajuta la prevenirea cancerului și pot încetini procesul de îmbătrânire. În plus, se spune că merișoarele au un efect pozitiv asupra sănătății sistemului cardiovascular și că previn depunerea tartrului și parodontoza. Nu există efecte adverse cunoscute, dar aveți grijă la sucul cumpărat din comerț, deoarece conține cantități ridicate de zahăr.
Valorile nutritive ale merișoarelor, pe scurt: Tabel
kcal: 35 kcal
Carbohidrați: 3,9 g
Proteine: 0,4 g
Grăsimi: 0,7 g
Vitamina A: 3 µg
Vitamina B1: 0,03 mg
Vitamina B2: 0,02 mg
Vitamina B6: 0,07 mg
Vitamina C: 11 mg
Vitamina E: 0,5 mg
Calciu: 14 mg
Fier: 0,9 mg
Potasiu: 90 mg
Magneziu: 7 mg
Sodiu: 2 mg
Cumpărarea și depozitarea corectă a merișoarelor
Liofilizate, uscate precum stafidele, ca suc, congelate sau proaspete, merișoarele sunt disponibile în diverse forme.
De unde poți cumpăra merișoare?
Cel mai des, merișoarele sunt disponibile uscate și le poți găsi, de exemplu, în magazinele alimentare. Frecvent, le poți găsi cu denumirea englezească de „Cranberries”. De la începutul lunii octombrie până la final de decembrie poți găsi și merișoare proaspete în piețele noastre.
La ce trebuie să ai grijă la depozitarea merișoarelor
Merișoarele rezistă cel mai bine când sunt uscate. Sub această formă se pot adăuga „extra” în müsli, salate, prăjituri, brioșe sau checuri. Merișoarele proaspete pot rezista până la opt săptămâni. Deși, la fel ca toate fructele de pădure, trebuie procesate rapid. Sunt perfecte pentru compoturi sau suc de merișoare. Sunt delicioase și alături de brânzeturi coapte, dar și de deserturi.
Sfaturi pentru depozitare: congelarea merișoarelor
Merișoarele sunt ideale pentru congelare, așa că, dacă găsești fructe proaspete, le poți congela fără probleme. Congelate rezistă cel puțin un an.
Cum se pot pregăti merișoarele?
Datorită gustului lor mai acrișor, merișoarele se pot adăuga în produse de patiserie dulci, fiind diferite de stafide. Se pot găsi în stare crudă, dar și uscate în müsli, batoane, quark, iaurt sau marmeladă. Fructele au devenit celebre, deoarece se utilizează pentru crearea sosului tradițional pentru masa de Ziua Recunoștinței din SUA, folosit alături de carnea de curcan.
Poți consuma merișoare crude?
Teoretic, nu există nicio problemă legată de consumul fructelor crude, dar ca urmare a conținutului ridicat de vitamina C și de tanini, pot fi acre și amare.
Prepararea sucului de merișoare
Se consideră că sucul de merișoare este foarte benefic sănătății și, în plus, este ideal ca bază pentru sprițuri și băuturi cu sau fără alcool. Poți face suc de merișoare la fel ca din orice alte fructe de pădure – dar și folosind un storcător de fructe.
- Pune aceeași cantitate de fructe și apă într-un vas (poți folosi și fructe congelate).
- Fierbe amestecul.
- Se lasă la fiert aproximativ 25 de minute.
- Se strecoară folosind o strecurătoare fină.
- Se îndulcește cu zahăr în funcție de gust.
Prepararea marmeladei de merișoare
Marmelada de merișoare nu este delicioasă doar pe pâine, dar este o alternativă foarte bună la gemul de merișoare de munte, se potrivește alături de vânat și de brânză. În combinație cu portocalele, marmelada ta de merișoare va fi irezistibilă.
- Se adaugă 400 de grame de merișoare (proaspete sau decongelate) cu 100 ml de suc de portocale proaspăt și 250 de grame de zahăr gelifiant (2:1) într-un vas.
- Se adaugă mirodenii după gust (un baton de scorțișoară, pulpa unui baton de vanilie).
- Se lasă la infuzat peste noapte.
- Se aduce la punctul de fierbere și se lasă la fiert timp de cinci minute.
- Dacă este necesar, se face un test de gelifiere.
- Dacă este necesar, se îndepărtează batonul de scorțișoară.
- Dacă este necesar, se face piure/se strecoară folosind o strecurătoare fină.
- Se toarnă în borcane cu capac filetat, care se așază apoi pe capac pentru puțin timp.
Coacerea cu merișoare
Merișoarele dau o notă proaspătă și acrișoară brioșelor, prăjiturilor și clătitelor. Le poți folosi în rețete în locul afinelor sau stafidelor, încearcă!
