Crapul: un pește tradițional de post

Crapul sălbatic încă se găsește în lacurile din nordul Germaniei și în zonele liniștite ale râurilor mai mari. Așa-numit pește pașnic, crapul se hrănește cu plancton și microorganisme. Formele cultivate, care au o lungime de până la un metru, au anumite caracteristici: Crapul oglindă are doar trei rânduri de solzi, iar crapul golaș este aproape lipsit de solzi. Peștele de apă dulce cu cocoașă accentuată are patru mustăți caracteristice pe buza superioară a gurii.

Crapul (Cyprinus carpio) este o specie de pește europeană, iar peștii comestibili sunt adesea crescuți în apa dulce caldă din iazurile piscicole. În comparație cu aceste forme crescute, populațiile sălbatice devin din ce în ce mai rare. Pornind din apele siberiene, japoneze și chinezești, crapul se răspândește în cursul superior al Dunării, în funcție de climatul respectiv. În urmă cu opt milenii, a început domesticirea, probabil datorită influențelor umane în Europa Centrală.

Crapul se vinde în principal în funcție de sezon, deși există oferte și pe tot parcursul anului. În plus, crapul a fost considerat pește de post timp de secole. În bucătărie, crapul se prepară de obicei „albastru” în stilul regiunii Luzacia, dar și la cuptor în stil franțuzesc sau marinat în propriul sânge în stil polonez. Crapul crud se poate păstra doar o zi la frigider. Peștele preparat se poate păstra, de asemenea, tot doar o zi. Crapul congelat se poate păstra de la trei până la patru luni. Se lasă la dezghețat ușor în frigider.

Carnea de crap este destul de slabă, cu un conținut de grăsime de aproximativ 5%. Conține numeroși acizi grași sănătoși, substanțe minerale, proteine și vitamine. Carnea de crap oferă mai mulți acizi grași Omega 6 decât acizi grași Omega 3. Ambele sunt grăsimi nesaturate valoroase, de care oamenii au nevoie pentru toate procesele metabolice, pentru funcționarea sănătoasă a tractului nervos și pentru un metabolism optim al apei.