Păstrăvul: un pește de apă dulce popular

Păstrăvul (Salmo trutta) este un pește de apă dulce foarte apreciat, asemănător somonului. Acesta înoată de mult în iazuri de creștere, iar formele sălbatice, mai gustoase, au devenit mai rare. Păstrăvii au carnea tare, aromată fin și bogată în nutrienți. În cazul păstrăvului curcubeu, este foarte clar faptul că provine din marea familie a salmonidelor. Se hrănește cu crustacee mici, iar carnea sa fină prezintă o culoare roz spre roșu, asemănătoare somonului. Păstrăvii curcubeu se recunosc după o linie laterală iridescentă, lată, roșiatică, în culorile curcubeului. Lostrița ajunge la fel de mare ca somonul.

În general, păstrăvii ajung până la o greutate de 6 kilograme și o lungime de 40 de centimetri. Totuși, amatorii preferă exemplarele mai mici, care cântăresc până la 250 de grame. Toate tipurile de păstrăv pot fi cumpărate atât proaspete, cât și afumate.

Cele trei tipuri de păstrăv

Păstrăvii se diferențiază în trei categorii: Păstrăvul de munte, păstrăvul de lac și păstrăvul de mare. Păstrăvul de munte este excelent afumat, deoarece, fiind pește de apă dulce, nu are niciun gust pregnant, în comparație cu numeroși pești de apă sărată. Păstrăvul de mare se găsește cel mai des în Marea Albă, dar și în nordul Spaniei și în Oceanul Atlantic. Păstrăvul de mare oferă un caviar de păstrăv excelent, care seamănă puțin cu caviarul de somon. 

Păstrăvii trăiesc în iazuri, dar și în pârâie, iar păstrăvii de lac provin adesea din lacurile de munte. În timp ce păstrăvul de munte predomină în comerț, păstrăvul curcubeu, adus în Europa din California în 1880, este considerat la fel de popular. O mare parte din păstrăvii de pe piață provin din acvaculturi, restul sunt importați din Franța, Italia, Spania și Scandinavia.

Păstrăvul poate fi preparat în mai multe feluri. Printre altele, păstrăvul se poate prăji, poșa sau chiar afuma fără probleme. Se poate prăji în mai multe metode. De exemplu, păstrăvul se poate prăji natural sau pane ori cu pătrunjel, respectiv cu unt de migdale.

O altă metodă este cea a păstrăvului albastru (în oțet). Astfel, păstrăvul trebuie preparat și eviscerat în stare proaspătă. Este important ca mucusul de pe piele să nu fie îndepărtat, pentru că acesta determină viitoarea culoare albastră. De exemplu, păstrăvul merge foarte bine cu cartofi natur, unt topit sau chiar cu sos de hrean cu smântână, precum sosul olandez. Peștele proaspăt ar trebui păstrat doar câteva zile la frigider. Înghețat rezistă câteva luni.

Carnea de păstrăv oferă aproximativ 70% acizi grași polinesaturați și multe proteine valoroase. Grăsimile protectoare vasculare ajută la diminuarea riscului de infarct miocardic. În plus, păstrăvii oferă o cantitate semnificativă de substanțe minerale, cum ar fi fier și fosfor, precum și vitamine B, benefice sistemului nervos și la nivel cerebral.