Amarantul: sămânța minune a incașilor

Amarantul este una dintre cele mai vechi plante de cultură ale omenirii. Atât incașii, cât și aztecii și mayașii, foloseau ca aliment de bază sămânța asemănătoare cu cerealele, care amintește de mei. 

Amarantul aparține familiei Amaranthaceae și este originar din America Centrală și de Sud. Deseori, amarantul este numit pseudocereală, deoarece are proprietăți asemănătoare acestora, dar botanic aparține familiei gramineelor (Poaceae). Planta poate fi crescută în scop ornamental, dar poate fi și cultivată și are o istorie lungă de plantă de consum pentru multe culturi.

Caracteristicile botanice ale plantei de amarant   

Planta de amarant, numită și coadă de vulpe, aparține familiei Amaranthaceae. Termenul botanic pentru amarant este Amaranthus. Planta este caracterizată de inflorescențe atrăgătoare, înalte și subțiri, care amintesc de o coadă de vulpe, dând astfel și denumirea plantei. Culorile variază între verde, roșu și galben. Frunzele sunt lungi și au o consistență de piele. Plantele de amarant sunt anuale sau perene și, în funcție de soi, pot avea o înălțime între 30 și 200 cm. Semințele sunt mici, cu un diametru de aproximativ 1-2 milimetri și au formă rotundă sau ovală.

De unde provine amarantul?

Amarantul este o plantă de cultură foarte veche, care își are originea în America Centrală și de Sud. În mormintele mexicane, a fost demonstrată existența semințelor de amarant vechi de aproape 9000 de ani. În cazul aztecilor, amarantul era un aliment de bază pe lângă porumb.

Amarantul este cultivat în multe părți ale lumii. Află de aici totul despre cultivarea și sezonul amarantului. 

Unde se cultivă amarantul?

Amarantul este cultivat în întreaga lume. Printre cele mai importante regiuni de cultivare se numără Mexic, Peru, China, India, Rusia și SUA. Amarantul se cultivă în Mexic și Peru de sute de ani și reprezintă o parte importantă a bucătăriei locale. În SUA, amarantul se cultivă în principal în statele Colorado, Nebraska și Kentucky. În Europa, planta poate fi întâlnită în principal în țările sudice precum Spania și Italia.

Când este sezonul amarantului?

Sezonul de cultivare a amarantului depinde de regiunea în care crește planta. În regiunile tropice, amarantul poate fi cultivat pe tot parcursul anului, dar în zonele cu climă temperată, cultivarea are loc, de obicei, vara. În medie, intervalul de creștere al amarantului este de trei până la șase luni, în funcție de soi și de condițiile de creștere.

Amarantul este versatil și poate fi utilizat în diverse forme. Află de aici totul despre caracteristicile botanice și proveniența amarantului.

Deoarece amarantul este considerat a fi hematopoietic, hemostatic, depurativ și antiinflamator, acesta servește ca decoct de plante în cazul persoanelor anemice. Amarantul este bogat în taninuri și dispune de o densitate ridicată de substanțe nutritive și vitale, care compensează posibilele substanțe antinutritive (în acest caz: tanin). Pe lângă amarantul ca aliment, există și un colorant cu același nume, cunoscut sub denumirea E123. Acesta este un colorant azoic sintetic, folosit sub formă de colorant alimentar. Colorantul E123 poate provoca iritație la nivelul pielii, prin urmare, nu trebuie lăsat la îndemâna copiilor. În plus, oamenii cu alergie la aspirină ar trebui să evite această substanță.

kcal: 370 kcal

Carbohidrați: 56,8 g

Proteine: 14,6 g

Grăsimi: 8,8 g

Vitamina A: 3 µg

Vitamina B1: 0,8 mg

Vitamina B2: 0,19 mg

Vitamina B6: 0,4 mg

Vitamina C: 0 mg

Vitamina E: 1,4 mg

Calciu: 214 mg

Fier: 9 mg

Potasiu: 484 mg

Magneziu: 308 mg

Sodiu: 25 mg

Amarantul este considerat un aliment sănătos. Conține mulți nutrienți importanți și este bogat în minerale, fibre și proteine. Află de aici totul despre această pseudocereală importantă pentru sănătate.

Pseudocereala amarant: fără gluten

Deseori, amarantul este numit pseudocereală, deoarece se poate utiliza sub formă de cereală, dar, din punct de vedere botanic, aparține familiei Amaranthaceae. Nu conține gluten și astfel este o alegere bună pentru persoanele celiace sau care nu doresc să consume gluten.

Conținut ridicat de minerale

Amarantul conține multe minerale importante, precum fier, magneziu, calciu, fosfor și potasiu. Fierul este important pentru formarea sângelui, magneziul susține funcționarea musculaturii și sistemului nervos, calciul și fosforul sunt importante pentru sănătatea oaselor și potasiul este important pentru reglarea tensiunii.

Sursă bună de fibre și proteine

Amarantul este ideal ca sursă de proteine și fibre. Fibrele conținute de amarant ajută la reglarea digestiei și pot reduce riscul de boli cardiace și de diabet. Proteinele sunt importante pentru dezvoltarea musculară și vindecarea țesuturilor din corp. Amarantul conține între 14 și 18 grame de proteine, fiind astfel o sursă bună de proteine pentru vegetarieni și vegani.

Acidul fitic din amarant

Amarantul conține și acid fitic, care poate inhiba absorbția mineralelor de corp. Pentru a crește absorbția, semințele de amarant pot fi înmuiate înainte de consum. Astfel se reduce cantitatea de acid fitic și se îmbunătățește absorbția mineralelor. De asemenea, poți combina amarantul cu alte alimente bogate în vitamina C sau acid lactic, deoarece aceste substanțe pot descompune acidul fitic.

Află de aici unde poți găsi amarant și ce trebuie să ai în vedere la cumpărarea și depozitarea sa.

De unde poți cumpăra amarant?

Amarantul este disponibil în multe supermarketuri și magazine de produse bio. Desigur, îl poți găsi și în magazinul tău Kaufland.

Când cumperi amarant, ai în vedere să fie de bună calitate și să nu prezinte defecte. Ideal, caută produse bio, pentru a te asigura că amarantul nu conține pesticide și alte substanțe chimice dăunătoare.

Cât rezistă amarantul?

Amarantul are o perioadă de valabilitate lungă, dacă este depozitat corect. Ideal, depozitează amarantul într-un loc uscat și răcoros, pentru a evita formarea umidității și dezvoltarea mucegaiului. După deschidere, închide ambalajul etanș. De regulă, amarantul rezistă câteva luni în ambalajul sigilat și de la câteva săptămâni până la o lună dacă a fost deschis.

Conținutul de taninuri este redus prin înmuiere în apă. Consumul zilnic al unei porții de amarant nu este periculos. Se poate consuma sub formă expandată în müsli și se poate transforma în făină. Din semințele înmuiate se poate prepara o tigaie de legume cu amarant.

Cum se prepară amarantul?

Amarantul poate fi preparat foarte simplu
precum orezul sau quinoa și este indicat ca bază pentru salate și boluri. Este atât de simplu:

1. Întâi, pune amarantul într-o sită fină și spală-l sub jet de apă pentru a îndepărta murdăria și praful.
2. Pune-l la fiert cu o cantitate dublă de apă.
3. Odată ce fierbe apa, adaugă amarantul și redu focul la treapta medie.
4. Acum lasă amarantul la fiert timp de 20-25 de minute, până se înmoaie, și absoarbe complet apa.
5. Ia vasul de pe foc și lasă amarantul să se odihnească suplimentar încă cinci minute.
6. Aerează amarantul folosind o furculiță și adaugă sare după gust.

Cum să faci chiar tu amarant expandat

Amarantul expandat este un ingredient crocant și sănătos în multe preparate. Îl poți prepara chiar tu simplu:

1. Încălzește o tigaie la foc mediu.
   
2. Acum adaugă o cantitate mică de amarant în tigaie și amestecă până acesta se expandează.
3. Pune amarantul expandat într-un bol și repetă procesul cu restul de amarant.
4. Lasă amarantul expandat să se răcească și depozitează-l într-un recipient etanș.

Cum se mănâncă amarantul expandat?

Amarantul expandat este un ingredient ideal pentru müsli, batoane, cereale sau ca topping pentru boluri cu smoothie. De asemenea, se poate amesteca și cu lapte sau iaurt ca cereale pentru micul dejun sau ca ingredient în batoanele sau bilele de cereale.

Produsele de panificație fără gluten preparate cu amarant

Făina de amarant este o alternativă fără gluten la făina de grâu și poate fi utilizată pentru diferite preparate de panificație. Cu toate acestea, făina de amarant necesită mai mult lichid și un timp de coacere mai lung. Îți vom spune cum să faci acest lucru:

1. Făina de amarant poate fi utilizată în rețete în locul făinii de grâu, dar nu uita să adaugi și alte sortimente de făină fără gluten, precum făina de orez sau de hrișcă, pentru a îmbunătăți proprietățile de coacere.
2. Făina de amarant absoarbe mai mult lichid, deci adaugă mai mult lichid la preparare.
3. Datorită conținutului ridicat de nutrienți, făina de amarant este puțin mai amară, așa că trebuie să fie utilizată în combinație cu alte făinuri, pentru a-i îmbunătăți gustul.
4. Făina de amarant necesită un timp de coacere mai lung, așa că nu uita să îl extinzi în mod corespunzător.

Ce poți face cu fulgii de amarant?

Fulgii de amarant sunt versatili și se pot utiliza în diverse moduri în bucătărie.

Fulgii de amarant se pot folosi ca alternativă la fulgii de ovăz pentru micul dejun. Pur și simplu fierbe fulgii cu lapte, iaurt sau apă și adaugă fructe, nuci, și/sau miere. De asemenea, poți adăuga un plus de fibre și proteine în smoothie, adăugând fulgi de amarant. Astfel va fi foarte cremos. De asemenea, fulgii de amarant se pot utiliza ca agent de îngroșare în supe și tocănițe. Pur și simplu adaugă o mână de fulgi în supă sau tocăniță și amestecă. Fulgii de amarant se pot amesteca cu fulgi de ovăz, nuci și fructe uscate pentru a prepara batoane de müsli delicioase.

Fulgii de amarant se pot utiliza în bucătărie în diverse moduri. Cel mai simplu este să le testezi.